Fedra

Ceea ce am zis ca voi pune in postul asta sunt citatele din Fedra, cartea care mi-a placut foarte mult, probabil ca din cauza ca e cam toata in versuri ritmice. Citatele care mi-au placut cel mai mult din carte:

Eu nu pricep, stapane, purtarea ta ciudata: Nu mai infrunti iubirea la fel ca si-altadata? Doresti sa porti pe umeri, tu, mandrul Hipolit, Acelasi jug, pe care Tezeu l-a indragit?

Si-n arta ce ne-a dat-o Neptun, tu iscusit

Struneai in frau fugarul-salbatic, imblanzit.

Nu mai rasuna codrul de larma tineretii

Privirea ta-i cernita de umbrele tristetii

Am inteles: iubirea-n suflet ti-a patruns

Si te doboara dorul pe care-l tii ascuns.

Ti-a fermecat simtirea, incantatoarea fata.

Ce grele-mi sunt aceste impodobiri! Si cine , ce mana nedorita, cu grija-ntr-adevar/Mi-a impletit pe frunte suvitele de par?/ Mi-s toate impotriva si totul ma mahneste...

A, nu! Mai vinovata e.. tacerea/Ce-n taina-ti adanceste, mereu mai mult, durerea.

O zei, simt ca-mi ingheata tot sangele in vine! O, ce blestem! ce crima! ce neam fara rusine! Ce tara de primejdii! Ce drum fara noroc! Ce soarta urgisista ne-aduce-n acest loc!

Nu mai zaream lumina si glasul mi-era stins/ O calda-nfiorare simteam cum m-a cuprins/ Si-am inteles ca Venus, cu vechea ei pornire/ In sanul meu sadise blestemul ei: iubire

Mi-am revazut dusmanul, de mine alungat/ Si rana, vie inca, din nou a sangerat

Ma-ntreb: e cu putinta ca-n Hades sa coboare/Un om in viata inca, din lumea muritoare?

Cuprins de tulburare, la-ntaia intalnire/ Privirea lui zadarnic de tine se ferea/Mereu, cu-nduiosare,spre tine se-ntorcea/si rusinat ca-l prinde ispita unei rochii/Ce nu spunea in vorbe, marturisea cu ochii.

Tu, kre-mi stii ursita, mai crezi ca-i cu putinta/Ca dupa-atata jale si-atata suferinta/Sarmana jucarie a unui trist destin/Sa mai cunosc iubirea si dulcele ei chin?

Iubesc in el taria viteazului sau tata/Aceeasi barbatie. dar fata nici o pata/

In mrejele ispitei nu-i greu sa fie prins/Iubitul ce se lasa de buna voie-nvins

Eu, care din mandrie nu m-am lasat invins/Razand de-acei pe care iubirea i-a cuprins/Eu care-am plans pe-atatia sarmani pieriti in valuri/Privind in larg furtuna, pe linistite maluri    Sunt 6 luni aproape de cand nemangaiat/Purtand in minte chipul ce-atat m-a tulburat/-incerc sa lupt cu mine, cu voi...in orice parte/ Va ocolesc; si sufar cand imi sunteti departe/

Va vad aievea, doamna, in cadrul adumbrit, in tremurul luminii, in blandul asfintit

Pe tarmurile marii, pe-ntinderea albastra:"intreaga mea gandire e-n stapanirea voastra."

Dar poate ca iubirea salbatica pe care/Mi-ati strecurat-o-n suflet v-aduce o mustrare: Ce inima-ndarjita vi s-a marturisit!/In ce frumoasa lanturi s-a prins un razvratit!/In ochii vostri jertfa cu-atat e mai deplina./Eu va vorbesc o limba care mi-a fost straina;/Sa nu-mi respingeti doamna, nepriceputul gand:/De n-ati fi fost pe lume nu las fi spus nicicand.

Ne desparim. Si n-as vrea in nicio-mprejurare/Fiintei ce mi-e scumpa, sa-i fac vreo suparare

Simt in mine urcand un val fierbinte/Si ce voiam a-i spune nu-mi mai aduc aminte.

Tu mi-ai cazut pornirea si ura prefacuta

Dar inima mea (printze) ti-a fost necunoscuta.

Am cautat, cu voia, mania sa-ti starnesc

Si niciodata-n cale sa nu te intalnesc.

O mama-si creste fii in nazuinti inalte;/ Nu poate sa iubeasca pe fiul celeilalte.

Cuceritor de inimi, frumos cand il privesti,/Asa precum sunt zeii, asa precum tu esti.

Zadarnice-au fost toate si-n van ma zbuciumam,/Ma dusmaneai mai tare, eu mai mult te iubeam

Ucide-n mine monstrul, ce-n gheara ma striveste: "Tezeu e mort,/Iar Fedra pe Hipolit iubeste!/Ucide fiara crunta pe care-o port in piept,/Loveste fara mila in inima. astept!

Ea stie ca plateste o vina-ngrozitoare,/Te cheama, te doreste, murind nerabdatoare.

Si tu, de ce stapane, la fata te-ai schimbat?/De ce esti fara spada si-atat de tulburat?

Ce aflu! Mi-e rusine/Si ma-nfior eu insumi, privindu-ma pe mine./ Pe Fedra...Nu, mai bine, acest secret urat/Sub lacatul tacerii sa fie zavorit!

Cum m-asculta de mandru! Si cum s-a prefacut.

Cu vorbe ocolite, ca nu m-a priceput;

Cum incerca sa scape cat mai curand de mine:

Cu cat rosea mai tare, mi-era mai mult rusine...-

Mandra lui...(Enona) nu-i o pornirea-a urii./El a crescut salbatic, in mijlocul padurii,/Nestiutor de lume, cu sufletu-nasprit:/Si pentru intaia oara, iubirea i-a vorbit.

O, ne-ndurata Venus, acum esti multumita?

Nu mi-ai crutat nici una din marile dureri;

Izbanda ti-e deplina, zeita, ce-mi mai ceri?

Dar daca-o jertfa noua pe-altarul tau lipseste,

Alege pe vrajmasul ce ti se-mpotriveste;

Si mie remuscarea imi da putin fiori;

Si-as vrea mai bn moartea s-o-nfrunt de mii de ori.

Cand insa nu-i alt mijloc, n-alegi, e bun oricare;

Si ca sa-ti scap viata, nu-i nici un pret prea mare.

Iar ruga mea fierbinte ar fi , de s-ar pitea/Sa n-o mai vad, stapane, nicicand, in viata me./O singura dorinta asculta-mi, numai una: Sa plec din casa-aceasta si pentru totdeauna.

Si de-a ramas un monstru pe kre l-ai crutat/Sa-l spintec, aducandu-ti trofeul la picioare/Sau de-as cadea, sa fie in veci nepieritoare/Cinstirea vietii mele ce s-a sfarsit cu rost/Si-ntregii lumi sa-i spuna ca fiul tau am fost!

Dar cand intors cu bn treceam al ksei prag

Gandind la tot ce-n lume ma astepta mai drag

Cand inima-mi pierduta si iarasi regasita

Se bucura de clipa aceasta mult dorita

Voi v-ati temut de mn si v-ati ferit fugind,

Si nu pot p nici unul in brate sa cuprind.

De propria mea groaza simt cum ma prind fiorii

Si mult mi-era mai bn in bezna inchisorii.

Ce trista presimtire o clipa m-a-ncercat!

-De ce sa-mi fie teama, cand nu sunt vinovat?

Vom cauta mai bn, cu arta in cuvinte

Sa-nduiosam pe-al notru ne-nduplecat parinte

Marturisind iubirea ce nu-i va fi pe plac

Dar din a carei vraja nu pot sa ma desfac.

Un semn de bucurie nu i-am vazut pe fata

Si mi-a patruns in suflet sarutul lui de gheata.

Zei puternici, cum calca de semet

Ar insela perfidul un ochi cat de istetz

E oare cu putinta o frunte pacatoasa

Sa se arate lumii atat de luminoasa?

Nu-i o minciuna-aceasta?

Si nu s-ar cuveni

Sa-i vad pe chip stigmatul ascunsei viclenii?

Razbuna-ma! Un tata nefericit ti-o cere;/Pe tradator loveste-l cu-ntreaga ta putere,/Pornirea lui marsava sugruma-i-o in piept/Cu cat vei fi mai aprig, cu-atat vei fi mai drept.

Atat de ne-ntelese-ncercari ma coplesesc; Cuvantul imi ingheata si nu pot sa vorbesc.

Greselile marunte vestec pacatul mare

Cine-a gresit o data, oricand va fi in stare

Sa savarseasca fapta cea mai de neiertat.

Sunt felurimi de trepte, si-n cinste, si-n pacat

Frumoasa Aricia in vraja ei m-a prins

Fiica lui Paiante pe fiul tau l-a-nvins

Iar inima-mi ce-nfrunta a ta impotrivire

Inchina Ariciei intreaga ei iubire.

Tu starui in greseala? Nu crezi nici un cuvant? Ce poate sa-ti vorbeasca? Ce groaznic juramant? Dar martor mi-e pamantul si toate cele sfinte...

~Mergi dar l-acei prieteni care-ti admira gestul/Proclama adulterul si proslavesc incestul/Nemernici fara cinste, nelegiuiti si rai/Sortiti parca sa fie ocrotitorii tai.

0 zei! ne-nduplecatul semet ce fata mila imi asculta dorinta cu o trufasa sila

N-a fost, cum socotisem, acel nestiutor

Privind orice femeie c-un ochi nepasator

O alta decat mn i-a biruit mandria

I-a cucerit iubirea o alta: Aricia!

Ei se iubesc! Ce vraja vicleana m-a orbit?

De cand sunt laolalta? Si cum s-au intalnit?

De-ascunsa lor iubire tu nu miai dat de veste

Lasandu-ma-n ispita unei greseli funeste

Tu i-ai vazut, asa e? cum tainic se cautau...

Sub ce umbrar de frunze, in taina, isi vorbeau?

Ei se-ndrageau in voie si fara-mpotrivire

Le ocrotea si cerul curata lor iubire

Nu cunosteau mustrarea cu groaznicu-i fior

Era senina zarea in rasaritul lor.

In ce vartej de crime m-a dus nerusinarea

Respir deopotriva incestul si tradarea

Cu ura ucigasa, grabita mana-a mea

In sange fara vina, sa se cufunde-ar vrea.

Mai pot trai-n rusine, mai pot privi in fata.

Lumina-acestui soare ce m-a adus la viata?

PAG 21. 22

Esti om si ti se cade o patima-omeneasca

Tii se pare grea povara?

Dar de atata timp.

O-ndura cu placere chiar zeii din Olimp.

Ei pedepsesc pacatul cu traznete cumplite,

Dar, si-au iertat adesea, iubiri ne-ngaduite.

E tot ce-ti cer iubito in clipa-aceasta grea

Iar indrazneala faptei, s-o lasi pe seama mea.

Eu nu ma-ndrept spre tn ca sa te-ndemn la rau.

Fugi de dusmani si vino! Urmeaza-ti sotul tau.

Amarnic au vrut zeii de sus sa ne loveasca.

Iubirii noastre insa nu pot sa-i porunceasca.

N-a fost pe lume fiinta mai curata

O inima mai buna si mai nevinovata

I hope you like 'em as much as I did. CHUUU~~~!