Botosani, why you?

Dupa cum am zis: urmatorul post asa se va intitula ^^. Acum intrebarea e: ce va fi in el? O explicatie concludenta! Adica? Obiective turistice. Pentru ce? Pentru a primi si eu raspunsurile la: de ce nu esti mandru ca esti botosanean? Cu ce nu a fost inzestrat orasul tau? cine esti tu ca sa-l critici?

Botosani, dupa cum stie toata lumea, e un oras situat la Nord-Estul Romaniei. Cum s-ar mai spune 'uitat' de lume, desi, personal nu cred ca e asa.
Cand intru in discutii dintr-astea cu "urasc orasul asta" sau "ce-as vrea sa locuiesc in alta parte" ma deprim. De ce? Pentru ca intr-adevar nu pot intelege. Botosani se afla in partea Moldovei, una dintre putinele tinuturi din tara care isi pastreaza traditiile, de la tinuta populara [urasc chestia asta T_T] pana la flauturi, fluiere si ceramica.

Ca atractii turistice, orasul e inzeastrat cu adevarat. Sa incepem cu Teatrul de papusi Vasilache.



Locul copilariei, teatru de respect ce a castigat nenumeroase premii nationale. Teatrul ce nu face doar spectacole cu papusi, ci si cu actori. Imi amintesc ca am fost acolo o data [cu fratemiu XD] si era postat un titlu ce nu-l mai tin minte, dar care nu te inducea la nimic. Am ridicat indiferent din umeri si m-am asezat pe locurile din fata [aveam rezervare :-"]. Dupa ce toata agitatia, inainte de spectacol s-a oprit, am observat ca era o poveste de Craciun si era cam apropierea verii, atuncea. Am tacut, asteptandu-ma sa vad o papusa cum e agitata de-un bat pe scena, dar dimpotriva, am vazut actori, OAMENI reali jucand piesa si piesa era despre nasterea lui Mihai Eminescu. Mi-au dat lacrimile la cat de bine a fost jucata, as merge s-o vad non-stop.

Sa mergem mai departe, inspre Casa Memoriala 'Stefan Luchian'.


Presupun ca ati observat cu totii pe doamna de langa usa, ei bine nu e din Botosani, ea a venit aici din alt oras si a remarcat casa, incepand sa se ocupe complet de ea. Face o treaba minunata, fiind profa de desen e chiar pasionata de munca ei. Casa aceea este si locul unde locuieste [acum intelegeti cat de devotata e?]. Stim cu totii cine a fost Stefan Luchian asa ca nu mai dau detalii despre renumitul pictor...ce nu stim, e ca aceasta casa se afla chiar langa teatrul amintit mai sus, la doar 2 [pe bune] pasi. Doua obiective turistice foarte aproape una de cealalta, care pentru a le vizita nu ia deloc mult timp.
Mentionez ca aceasta casa e pusa pe partea dreapta [din profil] al teatrului, iar in stanga lui se afla Ceramica [v-am zis nu? Ca Moldova isi pastreaza traditiile]. Din pacate nu am gasit poze cu ceramica, oricum pare o mica casuta, asa mai modesta, de pe timpuri... Putin mai incolo e un fost adapost de copii orfani, momentan nu stiu ce s-a intamplat cu cladirea aia [si stiu ca e rusine pe mine, caci stau in cartierul acesta].

Continuam turul nostru cu un alt lucru, coborand in vale, dam de Biserica Trei Voievozi, un loc minunat de vazut si un parinte ce intr-adevar asculta. Casa parintelui se afla chiar la marginea bisericii, are o cararusa ce duce spre ea, lucru ciudat ca sa vezi la bisericile de la oras, dar se pare ca exista.

Coborand si mai in vale dam de Casa Surorii Lui Mihai Eminescu. Probabil stim sau nu, ca marele poet s-a nascut la Botosani si botezat tot aici. Dar cred ca nici botosanenii nu au auzit de casa aceasta, de ce? Pentru ca e pusa intr-un cartier, in care sunt numai case sau vile si ea arata ca o cladire darapanata. Lucru grav e ca nu e trecuta ca obiectiv turistic, dar adaposteste familii de nevoiasi. Stau in ea vreo 25 de familii. [O____o]

Ducandu-ne mai incolo dam de scoala mea, Liceul Teoretic 'Nicolae Iorga' cunoscut si sub numele de 'Pedagogic'. Nu vreau sa vorbesc de liceu in principal, mai mult vreau sa vorbesc despre casa ce e chiar langa. Acuma arata ca niste ruine. E printre cele mai vechi case, si nu e nici ea trecuta pe obiective turitice, de fapt, nici nu e luata in seama, in locul acela sunt doar niste pietre ce stau sa se darame, mare pacat. Iti vine sa plangi, realizand cate se puteau face din ea [renovata, ofc xd].

Langa casa de care am vorbit, este fundatia de ajutor 'Micul Print'. Observam ca suntem si oameni cu suflet. Aici e locul unde adolescentele ce au ramas insarcinate si nu au vrut sa mai mearga acasa, sau nu au mai fost primite, isi gasesc un adapost mic si cu diverse donatii caritabile, pot trai o viata cat de cat. Stiu ca acuma va ganditi 'trebuia sa se gandeasca inainte sa se ajunga aici'. Dar suntem oameni, oamenii sunt 'blestemati' sa faca greseli, greselile ne invata, greselile ne dau experienta. Ar trebui sa apreciem aceste mamici ce nu au dat-o spre sinucidere si au decis sa isi creasca copilul, nu sa le criticam sau altceva [dupa cum e obisnuit orasul xd].

Retregandu-ne si de aici, la mai multi pasi [lol] mai incolo dam de Centru Vechi.

Citez de pe hotelrapsodia.ro:

Centrul Vechi - Botosani, este partea cea mai veche a orasului din punct de vedere arhitectonic, care grupeaza un numar mare de cladiri cu destinatie comerciala datand din sec. XVII-XVIII.

Din pacate, momentan este in constructii si nu glumeste nici un botosanean cand zice ca e VECHI, e intradevar VECHI, cladirile acelea X___x pai cum sa zic? le-au cam cazut componentele si de asta centru se reface. Unele zone au semne 'atentie, cad scanduri' ori 'atentie, cad pietre'. Dar o trecere in revista, apreciem partea noastra istorica, nu? Daca am pastrat cladirile astea... te pune pe ganduri.

Sa continuam cu Liceul Laurian, unde am impresia ca a invatat marele istoric Nicolae Iorga :-?. Majoritatea elevilor de aici, au devenit profesori. Dar de ce il trec in revista? Pentru ca are o vechime de peste o suta de ani! [O___o] Plus ca e chiar frumos sa te uiti la el, singurul liceu ce are campus si un internat care e incurcat c-un bloc :)), dar mai ales te atrage ceasul ce se afla pe el si fantana din fata lui.

Frumos mai arata, nu?

Continuandu-ne drumul prin explorarea Botosanului, trecem si pe la casa memoriala Nicolae Iorgna



Arata bine, nu-i asa? Si presupun ca ati observat si statuia marelui istoric, dar sa stiti ca nu e singura, casa mai are vreo 2 statui in spate, acompaniata de banci si o gradina superpa, unde poate astepta un grup, ce urmeaza sa o viziteze. Pe langa, doamna sau doamnele care se ocupa de casa, explica indiferent de cati membrii are grupul ce vine in vizita.

Luand-o la dreapta si drept inainte, dam de un alt obiectiv, ce se afla pe bulevardul unirii si anume Muzeul.

Un citat, de pe acelas site:

Muzeul Judetean - Botosani, monument istoric, a carui cladire dateaza din 1913, avand destinatia initiala de prefectura a judetului Botosani. Din 1977 este organizat ca muzeu de istorie, reprezentand o oglinda a evolutiei istorice a meleagurilor judetului Botosani

Locul unde se afla secretele noastre, daca le putem zice, Istoria de la prelucrarea metalului, a banilor, pana la voievozi si cum a fost unita tara. Mai putem adauga tablouri splendite, asociate pe scarile muzeului si diferite statuete, harti, obiecte [de care nu ai voie sa te atingi xd, dar se pot cumpara, unele :D]. Iar asta nu e totul, aici se organizeaza si diferite evenimente, spectacole [de cultura, ofc].

Iesind din muzeu, ne ducem catre Cinema Unirea.


Pretiosul cinema si singurul ramas, in care sunt puse diverse filme. De la 'zana maseluta' pana la seria 'Twilight'. Sala e destul de mare si incap mai mult de 500 de persoane [cred???]. Doar ca nu prea e vizitat. De ce? Din cauza curentului ce trece prin ea, fiindca deabia daca circula 10 persoane la un film e mult si cu costul acesta putin [aaa 2 persoane = 6 lei, ieftin, nu? xd] nu pot plati pentru centrala, sau incalzire, deabia daca le ajung sa plateasca omul din spatele filmului, vanzatorul de la stand si cel care vinde biletele. Lucru si mai grav, e ca de cand am trecut eu pe acolo [si eu ador filmele, si trec destul de des] am observat ca nici nu se mai curata, imediat cum te ridicat de pe scaun, deci cred ca nici femeia aceea cu curantenia nu mai e platita asa bine. Cam asta e cu cinemaul, l-avem, dar nu-l folosim. Poate daca nu l-am avea, l-am folosi xd.

Iesind si de aici [sa stiti ca nu am facut postul ca sa critic] ne ducem spre Teatrul Mihai Eminescu. Multe nume de Eminescu, aici, nu? Pentru ca avem cu ce ne lauda, dar nu o facem cum trebuie.



Citat, acelas site:
Teatrul de Stat Mihai Eminescu Botosani, cladirea a fost inaugurata in 1914, distrusa apoi in timpul bombardamentelor din 1944 si refacuta ulterior in 1958 si in anii "90


Aici vin actori din felurite orase, pentru a-si arata talentu, din pacate tot aici sunt si neapreciati. Rar se intampla ca teatrul sa fie plin, doar daca biletele sunt date in scoala, altfel xd...

Dar avem nu? De ce oare avem si nu apreciem? Daca n-am avea, ce l-am aprecia. [scz pentru rima].

In fata teatrului se mai afla si statuia poetului Mihai Eminescu [multe statui in oras, credeti-ma :))]. Iar dupa statuie se afla 'Primaria'.

Citat:
Cladirea Primariei - Botosani , edificiu construit la sfarsitul sec. XVIII in stil eclectic de influenta germana. Este restaurata intre 1906-1914, iar la mijlocul sec. XVIII, cladirea devine sediul Tribunalului unde Mihai Eminescu a lucrat in calitate de copist in perioada octombrie 1864-martie 1865

Avem cu ce, nu? Avem, dar n-o facem, fiindca suntem prea ocupati sa criticam pe altii si sa supunem indiferenta locului nostru. Unele orase nu sunt atat de binecuvantate, ca noi.

In jurul primariei se afla parcul primariei. Parcul ce are o fantana arteziana veche, ce nu a mai fost pusa in functiune dar pe undeva pe la mijloc, are cel mai inalt, batran, arbore de origine [care, care? <3] JAPONEZA! ocrotit de catre stat. [wooow O_o]. Eu ma duc acolo, numai pentru copacul ala :)). Dar sa stiti ca mai sunt si statui, alti arbori, banci [ofc :))].

Intorcandu-ne inapoi la cinema, pe bulervardul unirii, unde putem admira felurite flori, biserica de langa cinema, nenumaratele fantani arteziene [oke, doar 3 xd] ce sunt puse in mijlocul bulervardului. Mergem tot inainte pana ce dam de Parcul Mihai Eminescu.



Un alt citat, dar acelas site:
Parcul Mihai Eminescu Botosani, fosta gradina publica Varnav amenajata in 1869, pastreaza cativa arbori contemporani cu Mihai Eminescu care in ultima parte a vietii sale si-a purtat pasii pe aleile largi, trasate printre palcurile de arbori de diverse specii. Parcul pastreaza lacul artificial pe care se pot face plimbari cu barca, iar in chioscul din mijlocul parcului de sarbatori, canta fanfara militara. Aici a fost amplasat in 1932 bustul lui Mihai Eminescu executat de sculptorul Ion Georgescu, monument ce fusese amplasat in 1890 in fata scolii Marchian






Presupun ca ati vazut si lacul, unde te poti plimba cu barca, hidrobicicleta si locul unde canta fanfara militara [uneori si grupul de copii Cheia Sol] si bustul lui Eminescu si peisajele atractive. Parcul are diferite busturi, pe langa a poetului, cu diferitii scriitori totodata, iar inca 2 cuibusoare se afla in el, unul pus pe un deal, in care trebuie sa te urci pana la el, iar altu pus pe partea opusa, putin mai jos, cu trapa proiectata sa ascunda oamenii de cutremure, am inteles ca e de pe timpul razboiului, asa ca mi-e frica sa ma informez desprea ea. :)) Iar pe aici, adaugam si felurite locuri amenajate pentru copii :d. Si chiar aproape de parc e un mini-stadion :-?. Mai este unul mai mare in oras, dar in alta parte.

Ce am uitat sa mentionez la centru vechi e Biserica Ospenia. Locul unde a fost botezat Mihai Eminescu.

Iar langa aceasta biserica e casa unde a trait poetului intre 1 si 4 ani. Haha ce micut era, sa nu uitam ca acolo e si un bust de-al lui, tare cool.

Acum, in oras, e un proiect ca sa se faca si un mall [dar e muuult de cand se chinuie cu el] si sa adaugam ca e gata Kauflandu [deci nu suntem chiar asa de antici, nu? se pare ca am intrat in pas cu moda, daca putem zice].

Adaugari la obiective turistice:
Biserica Sfantul Gheorghe.


Filarmonica.

+ citat:
Filarmonica de Stat - Botosani, cladirea filarmonicii denumita si vila Ventura a fost construita la sfârsitul secolului XIX în stil neoclasic. Activitatea Filarmonicii de Stat Botosani este recunoscuta si în afara judetului, artistii fiind invitati în mod permanent sa participe la diferite spectacole în tara si strainatate. Filarmonica botosaneana este principalul organizator al manifestarilor omagiale dedicate lui George Enescu, manifestari care se bucura în fiecare an de prezenta unor personalitati din lumea artei si culturii românesti;

Casa Sindicatelor:

Unde se organizeaza diferite spectacole, nu doar teatrale.

Manastirea Popauti.


Citat:
Biserica Sf. Nicolae, Popauti - Botosani, ctitorie a lui Stefan cel Mare si Sfant dateaza din 1496 s i are picturile interioare de mare valoare si de un caracter original. A fost amplasata intr-o pozitie strategica determinata de iminentele navaliri ale dusmanilor atrasi de bogatiile targului Botosanilor. Din acest motiv, cladirii propriu-zise a manastirii i-au fost adaugate trainice ziduri si un turn de veghe, conferindu-i aspectul unei veritabile cetati. Fatada cladirii este realizata din benzi de caramida aparenta smaltuita si discuri ceramice colorate, ornamente cu motive geometrice, faunistice si heraldice, iar pictura interioara dateaza din secolul XV.

Pe langa alte biserici, obiecte [mai e o donatie de pe timpul razboiului :-?], parcuri, de care AR trebui sa fim mandrii, crucea din mijlocul orasului din fata la bazar, ce lumineaza in mod unic noaptea etc. Botosani, why you? De ce tu ne oferi atatea si noi iti oferim ura sau indiferenta? Botosani, why you? De ce ai atatea si esti neapreciat? Botosani, why you? Stii cat de mult poate continua lista, nu? Un citat pe care l-am uitat sa-l pun:

Biserica Uspenia - Botosani , este o alta ctitorie a Doamnei Elena Rares ce dateaza din anul 1552. Din 1793, intr-una din cladirile bisericii a functionat o scoala domneasca. Biserica adaposeteste un autentic tezaur de arta ce cuprinde valori de pictura, sculptura, carte veche..
Acest lacas a devenit un loc de permanent omagiu adus marelui poet, Mihai Eminescu, intrucat a fost lacasul in care acesta a fost botezat.

Sa mai mentionam ca ne invecinam cu Ipotestiul? Daca noi singuri, nu ne putem aprecia? Cam atat pentru Botosani why you? V-am tzucat! Chuu~~~!

P.S.: Tu ce ai in orasul tau, de ce nu-l apreciezi? Pune-l in valoare, vei vedea ca merita sa fii din acest oras. Am auzit ca la mine, orasele invecinate nu au teatru, cinema. Radautiul are doar strand si avem si noi asta, pe nume Lebada, la marginea orasului [am aflat mai tarziu de el, ups]. Iar de jur imprejur suntem imbogatiti cu atata spatiu verde: Padurea Lebada, Padurea Tri Colinzi, Padurea R.. [i-am uitat numele XD] etc. Scuze umile daca nu am mentionat vreo atractie! ^^

P.S. 2: Ca sa inchei totusi vesel [si cu ceva ce nu tine de oras :))], astazi 26 septembrie 2010, Tvxq- Mirotic, isi creaza aniversarea de 2 ANISORII... Yeeeeeeii !!


HAPPY MIROTIC DAY~~!!!! Chiar sper sa ajunga cel mai vizionat videoclip, ca sa aratam trupei ce mandrii suntem de ei ;) so please watch! :d

P.S. 3: Ati vazut concursul de background de pe allkpop? 8-> Daca nu, uitati-va si dati click :-" special la TVXQ! :-"

Acu chiar am terminat :))! V-am tzucat. Chuu~~!!

Dragoste...

glitter-graphics.com

Azi, voi aborda un subiect, cunoscut tuturor, dar totusi atat de strain tuturor.
Azi*in curand ieri*, m-a izbit si pe mine subiectul. Eram la biblioteca [da stiu, ce caut eu acolo? Place mai mult cititul in aer liber -.-] si ma plictiseam, asa ca am rugat-o pe doamna bibliotecara sa-mi dea sa citesc vol 2 din mizerabilii [1, l-am terminat si colega mea avea de facut ceva ce eu nu aveam de facut]. Mi-a zis ca continuarea la vol 2 e diferita si m-a intrebat ce editura am citit, evident ca nu am stiut si am zis sa mi-aduca o carte rosie [asa tineam minte ca era coperta cartii mele de acasa]. Mi-a adus cartea si m-a intrebat daca asta e si eu i-am raspuns ca da, aveam in minte cartea. I-am multumit si am luat cartea, citind primele doua capitole si apoi realizand ca am pierderi de memorie, m-am temut sa nu fi incurcat cartea si am inceput sa o rasfoiesc, ca sa nu citesc pe degeaba. M-am oprit la pagina 400 pentru ca era o scrisoare, adresata Cossettei. Cum mi-am amintit de ea, din primul volum, m-am interesat de scrisoare... si vreau s-o citez, din carte, chiar aici, pentru a starni fenomenul necunoscut :-> tuturor... si anume DRAGOSTEA [P.S.: Scrisoarea e scrisa de un baiat ce-o place pe Cossette, pe nume Marius [cred]] :

Dragostea e reducerea lumii intregi la o singura fiinta, preamarirea unei singure fapturi pana la indumnezeire.

Dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor.

Ce trist e sufletul cand e trist din dragoste?
Ce gol inseamna lipsa fiintei care umple ea singura intreaga lume! Ah, ce adevarat e ca fiinta iubita devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos, daca tatal ceresc n-ar fi facut dinadins intreaga fire pentru suflet, si sufletul pentru dragoste!

Un zambet zarit sub o palarie de crep alb, cu panglici albastre, e destul pentru ca sufletul sa patrunda in lumea viselor.
Dumnezeu e in fiecare lucru, dar toate il ascund. Lucrurile sunt cufundate in noapte, fiintele sunt opace. A iubi o fiinta inseamna a o face stravezie.

Anumite ganduri sunt rugaciuni. Sunt clipe in care, oricum ar sta trupul, sufletul e in genunchi.

Indragostitii despartiti insala absenta prin mii de inchipuiri, care totusi au realitatea lor. Sunt impiedicati de a se vedea, nu-si pot scrie, dar gasesc o multumire de mijloace tainice de a-si vorbi. Isi trimite cantecul pasarilor, mireasma florilor, rasul copiilor, lumina soarelui, suspinele vantului, razele stelelor, intreaga fire. De ce nu? Toate infaptuirile lui Dumnezeu sunt facute ca sa slujeasca dragostea. Dragostea e destul de puternica pentru a incarca intreaga natura cu mesajele ei.
O, primavara, tu esti scrisoarea pe care i-o scriu ei!

Viitorul e inca si mai mult al inimilor decat al mintii. Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. Infinitului ii trebuie ceea ce nu se ispraveste niciodata.

Dragostea e sufletul insusi. E de aceeasi natura. Dragostea e o scanteie divina ca si sufletul, si tot ca el e incoruptibile, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului.

O dragoste! adoratie! voluptate a doua ganduri care se inteleg, a doua inimi care se daruiesc, a doua priviri care se patrund! Fericire, vine-vei si la mine! Plimbari in doi, in singuratate! Zile binecuvantate si stralucitoare! Visez, uneori ca, din cand, in cand, clipe din viata ingerilor se desprind si vine aici, pe pamant, si se amesteca in destinul oamenilor.

Dumnezeu nu poate darui fericirii celor care se iubesc decat o durata fara capat. Dupa o viata de dragoste, o eternitate de dragoste, da, e o intregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu putinta sa faca ceva mai mare decat fericirea desavarsita pe care o da sufletului iubirea. Dumnezeu e implinirea in cer. Dragostea e implinirea omului.

Privesti o stea pentru ca e luminoasa si pentru ca e de napatruns. Dar langa tine se afla o stralucire mai dulce si o taina mai mare: femeia.
Noi toti, oricare am fi, avem in noi un izvor datator de viata. In clipa cand il pierdem, ne lipseste aerul, ne inabusim. Murim. E grozav sa mori din lipsa de iubire. E o sugrumare a sufletului.

Cand dragostea a strans laolalta si a contopit doua fiinte intr-o unitate sfanta si ingereasca, aceste fiinte au gasit taina vietii. Nu sunt decat cele doua tulpini ale aceluiasi destin; sunt doua aripi ale unui singur suflet. A iubi inseamna a pluti.

In ziua in care o femeie care trece prin fata ta raspandeste lumina in mers, esti pierdut, iubesti. Nu mai ai de facut altceva decat sa te gandesti atat de neclintit la ea, incat s-o silesti sa se gandeasca la tine.

Ceea ce incepe dragostea nu poate fi incheiat decat de Dumnezeu.

Adevarata dragoste e nemaingaiata sau se incanta pentru o manusa pierduta, pentru o batista gasita si are nevoie de vesnicie pentru devotamentul si nadejdile ei. E alcatuita in acelas timp din infinitul mare si din infitinul mic.

Daca esti piatra, fii magnet; daca esti planta, fii simtire, daca esti om, fii iubire.

Dragoste-i nu-i ajunge nimic. Daca are fericirea, vrea raiul. Daca are raiul, vrea tot cerul.

O, voi cei care iubiti, toate se cuprind in dragoste; sa stiti sa le gasiti. Iubirea are, ca si cerul, contemplarea, si ceva mai mult decat cerul: placerea.

"Mai vine la Luxembourg!" "Nu, domnule." "In biserica aceasta asculta liturghia?" "S-a mutat." "Unde?" "N-a spus."
Ce lucru cumplit sa nu stii unde locuieste sufletul tau!

Dragostea are copilariile ei, celelalte patimi au micimile lor. Rusine patimilor care micsoreaza omul! Cinste celor care-l fac copil!

Ce lucru ciudat! Sunt in intuneric. O fiinta a plecat luand cerul cu ea.

Ahm sa fii culcat alaturi de ea in acelasi mormant, mana in mana, si, din cand in cand, in intuneric, sa ne mangaiem incet un deget. Vesnicia mea s-ar multumi cu atat.

Voi cei care suferiti pentru ca iubiti, iubiti inca si mai mult. A muri de dragoste inseamna a trai in ea.

Iubiti! O intunecata transfigurare instelata e amestecata in aceasta tortura. Agonia isi are extazul ei.

O bucurie a pasarilor! Canta pentru ca au un cuib.

Dragostea e respiratia cereasca a aerului din rai.

Inimi adanci, spirite intelepte, luati viata asa cum a facut-o Dumnezeu! E o incercare indelungata, o pregatire neinteleasa pentru un destin necunoscut. Destinul acesta, cel adevarat, incepe la om odata cu prima treapta inauntrul mormantului. Atunci se iveste ceva in fata ochilor si incepe sa se zareasca vesnicia. Ganditi-va la cuvantul acesta: vesnicie. Cei vii vad durata. Numai mortii vad vesnicia. Pana atunci iubiti si suferiti, nadajduiti si ganditi. Vai de cel care n-a iubit decat trupul, forme, aparente. Moartea ii va lua totul. Incercati sa iubiti sufletele, le veti regasi trupul.

Am intalnit pe strada un tanar foarte sarac care iubea. Avea o palarie veche, haine roase, coatele gaurite. Ghetele ii erau pline de apa si inima plina de stele.

Ce lucru minunat sa fii iubit! Nu exista decat un singur lucru mai minunat: sa iubesti! Inima, trecand prin iubire, devine eroica. Nu mai e alcatita decat din puritate. Nu se mai reazima decat pe ceea ce e mare si inalt. In ea nu poate incolti nici un gand nevrednic, cum nu poate creste urzici pe un ghetar. Sufletul inalt si senin, neatins de patimi si emotii josnice, care domina viata si umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanitatile, mizeriile, locuieste in albastrul cerului si nu mai simte decat zguduiturile adanci si subterane ale destinului, asa cum culmea muntilor simte cutremurele de pamant.

Soarele s-ar stinge daca n-ar mai iubi nimeni.

[P.S.: Am modificat din carte, fara diacrtici, ca sa evit faza cu i-ul de la sint, transformat in u (cartea e mai veche)]

Okey, acuma o scurta analiza. Stim cu totii mesajul scrisorii, ce transmite? Iubi-ti! Pe cine? Nu, dragostea nu se alege, ea te ia deodata, te invarte, amageste, rasuceste, pana ce te prinde in sfoara ei, in aceea plasma din care numai pot sa iesi.
Ador, in special finalul scrisorii. Nu e magnific? Am ingrosat unele parti, pentru ca, dupa cum ati observat, acolo sunt DEFINITIILE dragostei. Cine zicea ca nu gaseste definintie, nu a iubit, nici n-a simtit, doar a vrut sa-si impresioneze partenerul/a. Cate bucurii ne aduce dragostea si cati, din noi, isi bat joc de ea, orbiti de ochii societatii, cum ca ar rade daca te-ar vedea fericit, alaturi de o persoana "sluta", "urata", etc. fara sa realizeze ca tu nu ai vazut prin fizicul ei, i-ai vazut sufletul si prin frumusetea aceea, nu ti-a mai trebuit nimic. Asta e dragostea! Trece, invinge toate. Se arunca prin toate, e mai presus decat toate. Asta e dorinta dragostei: fericirea.
De ce ne-a pus Hugo dragostea si Dumnezeu alaturi? Pentru nunta? Nu! A pus asa, pentru ca numai dragostea se poate asemana c-un lucru divin, doar ea poate face asta, sa simta, sa atinga, sa te calmeze, sa-ti fie alaturi, iar pe tine te lasa sa-i patrunzi in taina.
Dragostea nu tine cont de fizic, nu tine cont de comentarii, cateodata nici de sex nu tine. A fi iubit si a iubi inapoi, nimic numai conteaza! Ai deja totul, fara sa ai nimic. Esti fericit/a!
Scrisoarea chiar merita citita toata, nu doar partile subliniate de mine, sensibilizeaza si te pune la meditatii. Eu sunt total de acord cu ea, am citit-o pana acum de 3 sau 4 ori si nu pot zice la ceva de aici "nu, nu e bine" pentru ca toate sunt corecte, ca si cand as fi scris eu lucrurile acestea, ca si cand autorul mi-a citit gandurile. In dragoste pui mai presus de tine, persoana iubita si nu te lasi orbit de egoism, ganditu-te la tine. Dai totul, fara sa vrei nimic. Nu e un comert: te iubesc pentru ca ma iubesti. E un motiv: te iubesc pentru ca te iubesc. Asta e dragostea.

P.S.: Scuze ca m-am intins atat, acuma inchei ca nu ma lasa blogul si da citatul acela despre dragoste e din cartea lui Victor Hugo, inainte de pagina 400, Mizerabilii. Scuze pentru atatea ps-uri, dar nu am stiut alta cale de a explica totul.

Acuma, ca sa-nchei si cu ceva amuzant: Am plecat de la biblioteca cu colega mea si am luat-o la o scurta plimbare. Pe unire/ bulervard, era un baiat cu tricou verde, pe care scria "Blow job is better than no job" si eu am inceput sa zic "loool, n-as purta asa ceva in public", colega mea se intoarce si ma intreaba "da ce inseamna blow job?", dupa ce i-am explica, a ramas ceva in genu O______o si eu am inceput sa zic "sa-l intreb daca e interesat sa-i ofer?:->" la care colega "devii mai crazy pe zi ce trece" lol :)).
Apoi am mers mai incolo si am ajuns la teatru, unde m-am mirat ca e deschis, in timpul saptamanii. Acolo, am intalnit-o pe fosta mea diriginta [cl 5-7] si m-am oprit s-o salut si sa vorbesc cu ea. Ia ghiciti ce? Mi-a luminat ziua <3, parca mi-a asternut o raza de soare.

Cam atat. CHUUU~~~! Sper ca v-a placut si in viitorul post, va fi titlul "Botosani, why you?" vei intelege ca e titlu cu doua sensuri :P. Numai sa-mi fac timp :-?! P.S.: Ideea m-a inspirat profu de muzica. Gata, tarziu: chuuu~~!