Dragoste...

glitter-graphics.com

Azi, voi aborda un subiect, cunoscut tuturor, dar totusi atat de strain tuturor.
Azi*in curand ieri*, m-a izbit si pe mine subiectul. Eram la biblioteca [da stiu, ce caut eu acolo? Place mai mult cititul in aer liber -.-] si ma plictiseam, asa ca am rugat-o pe doamna bibliotecara sa-mi dea sa citesc vol 2 din mizerabilii [1, l-am terminat si colega mea avea de facut ceva ce eu nu aveam de facut]. Mi-a zis ca continuarea la vol 2 e diferita si m-a intrebat ce editura am citit, evident ca nu am stiut si am zis sa mi-aduca o carte rosie [asa tineam minte ca era coperta cartii mele de acasa]. Mi-a adus cartea si m-a intrebat daca asta e si eu i-am raspuns ca da, aveam in minte cartea. I-am multumit si am luat cartea, citind primele doua capitole si apoi realizand ca am pierderi de memorie, m-am temut sa nu fi incurcat cartea si am inceput sa o rasfoiesc, ca sa nu citesc pe degeaba. M-am oprit la pagina 400 pentru ca era o scrisoare, adresata Cossettei. Cum mi-am amintit de ea, din primul volum, m-am interesat de scrisoare... si vreau s-o citez, din carte, chiar aici, pentru a starni fenomenul necunoscut :-> tuturor... si anume DRAGOSTEA [P.S.: Scrisoarea e scrisa de un baiat ce-o place pe Cossette, pe nume Marius [cred]] :

Dragostea e reducerea lumii intregi la o singura fiinta, preamarirea unei singure fapturi pana la indumnezeire.

Dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor.

Ce trist e sufletul cand e trist din dragoste?
Ce gol inseamna lipsa fiintei care umple ea singura intreaga lume! Ah, ce adevarat e ca fiinta iubita devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos, daca tatal ceresc n-ar fi facut dinadins intreaga fire pentru suflet, si sufletul pentru dragoste!

Un zambet zarit sub o palarie de crep alb, cu panglici albastre, e destul pentru ca sufletul sa patrunda in lumea viselor.
Dumnezeu e in fiecare lucru, dar toate il ascund. Lucrurile sunt cufundate in noapte, fiintele sunt opace. A iubi o fiinta inseamna a o face stravezie.

Anumite ganduri sunt rugaciuni. Sunt clipe in care, oricum ar sta trupul, sufletul e in genunchi.

Indragostitii despartiti insala absenta prin mii de inchipuiri, care totusi au realitatea lor. Sunt impiedicati de a se vedea, nu-si pot scrie, dar gasesc o multumire de mijloace tainice de a-si vorbi. Isi trimite cantecul pasarilor, mireasma florilor, rasul copiilor, lumina soarelui, suspinele vantului, razele stelelor, intreaga fire. De ce nu? Toate infaptuirile lui Dumnezeu sunt facute ca sa slujeasca dragostea. Dragostea e destul de puternica pentru a incarca intreaga natura cu mesajele ei.
O, primavara, tu esti scrisoarea pe care i-o scriu ei!

Viitorul e inca si mai mult al inimilor decat al mintii. Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. Infinitului ii trebuie ceea ce nu se ispraveste niciodata.

Dragostea e sufletul insusi. E de aceeasi natura. Dragostea e o scanteie divina ca si sufletul, si tot ca el e incoruptibile, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului.

O dragoste! adoratie! voluptate a doua ganduri care se inteleg, a doua inimi care se daruiesc, a doua priviri care se patrund! Fericire, vine-vei si la mine! Plimbari in doi, in singuratate! Zile binecuvantate si stralucitoare! Visez, uneori ca, din cand, in cand, clipe din viata ingerilor se desprind si vine aici, pe pamant, si se amesteca in destinul oamenilor.

Dumnezeu nu poate darui fericirii celor care se iubesc decat o durata fara capat. Dupa o viata de dragoste, o eternitate de dragoste, da, e o intregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu putinta sa faca ceva mai mare decat fericirea desavarsita pe care o da sufletului iubirea. Dumnezeu e implinirea in cer. Dragostea e implinirea omului.

Privesti o stea pentru ca e luminoasa si pentru ca e de napatruns. Dar langa tine se afla o stralucire mai dulce si o taina mai mare: femeia.
Noi toti, oricare am fi, avem in noi un izvor datator de viata. In clipa cand il pierdem, ne lipseste aerul, ne inabusim. Murim. E grozav sa mori din lipsa de iubire. E o sugrumare a sufletului.

Cand dragostea a strans laolalta si a contopit doua fiinte intr-o unitate sfanta si ingereasca, aceste fiinte au gasit taina vietii. Nu sunt decat cele doua tulpini ale aceluiasi destin; sunt doua aripi ale unui singur suflet. A iubi inseamna a pluti.

In ziua in care o femeie care trece prin fata ta raspandeste lumina in mers, esti pierdut, iubesti. Nu mai ai de facut altceva decat sa te gandesti atat de neclintit la ea, incat s-o silesti sa se gandeasca la tine.

Ceea ce incepe dragostea nu poate fi incheiat decat de Dumnezeu.

Adevarata dragoste e nemaingaiata sau se incanta pentru o manusa pierduta, pentru o batista gasita si are nevoie de vesnicie pentru devotamentul si nadejdile ei. E alcatuita in acelas timp din infinitul mare si din infitinul mic.

Daca esti piatra, fii magnet; daca esti planta, fii simtire, daca esti om, fii iubire.

Dragoste-i nu-i ajunge nimic. Daca are fericirea, vrea raiul. Daca are raiul, vrea tot cerul.

O, voi cei care iubiti, toate se cuprind in dragoste; sa stiti sa le gasiti. Iubirea are, ca si cerul, contemplarea, si ceva mai mult decat cerul: placerea.

"Mai vine la Luxembourg!" "Nu, domnule." "In biserica aceasta asculta liturghia?" "S-a mutat." "Unde?" "N-a spus."
Ce lucru cumplit sa nu stii unde locuieste sufletul tau!

Dragostea are copilariile ei, celelalte patimi au micimile lor. Rusine patimilor care micsoreaza omul! Cinste celor care-l fac copil!

Ce lucru ciudat! Sunt in intuneric. O fiinta a plecat luand cerul cu ea.

Ahm sa fii culcat alaturi de ea in acelasi mormant, mana in mana, si, din cand in cand, in intuneric, sa ne mangaiem incet un deget. Vesnicia mea s-ar multumi cu atat.

Voi cei care suferiti pentru ca iubiti, iubiti inca si mai mult. A muri de dragoste inseamna a trai in ea.

Iubiti! O intunecata transfigurare instelata e amestecata in aceasta tortura. Agonia isi are extazul ei.

O bucurie a pasarilor! Canta pentru ca au un cuib.

Dragostea e respiratia cereasca a aerului din rai.

Inimi adanci, spirite intelepte, luati viata asa cum a facut-o Dumnezeu! E o incercare indelungata, o pregatire neinteleasa pentru un destin necunoscut. Destinul acesta, cel adevarat, incepe la om odata cu prima treapta inauntrul mormantului. Atunci se iveste ceva in fata ochilor si incepe sa se zareasca vesnicia. Ganditi-va la cuvantul acesta: vesnicie. Cei vii vad durata. Numai mortii vad vesnicia. Pana atunci iubiti si suferiti, nadajduiti si ganditi. Vai de cel care n-a iubit decat trupul, forme, aparente. Moartea ii va lua totul. Incercati sa iubiti sufletele, le veti regasi trupul.

Am intalnit pe strada un tanar foarte sarac care iubea. Avea o palarie veche, haine roase, coatele gaurite. Ghetele ii erau pline de apa si inima plina de stele.

Ce lucru minunat sa fii iubit! Nu exista decat un singur lucru mai minunat: sa iubesti! Inima, trecand prin iubire, devine eroica. Nu mai e alcatita decat din puritate. Nu se mai reazima decat pe ceea ce e mare si inalt. In ea nu poate incolti nici un gand nevrednic, cum nu poate creste urzici pe un ghetar. Sufletul inalt si senin, neatins de patimi si emotii josnice, care domina viata si umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanitatile, mizeriile, locuieste in albastrul cerului si nu mai simte decat zguduiturile adanci si subterane ale destinului, asa cum culmea muntilor simte cutremurele de pamant.

Soarele s-ar stinge daca n-ar mai iubi nimeni.

[P.S.: Am modificat din carte, fara diacrtici, ca sa evit faza cu i-ul de la sint, transformat in u (cartea e mai veche)]

Okey, acuma o scurta analiza. Stim cu totii mesajul scrisorii, ce transmite? Iubi-ti! Pe cine? Nu, dragostea nu se alege, ea te ia deodata, te invarte, amageste, rasuceste, pana ce te prinde in sfoara ei, in aceea plasma din care numai pot sa iesi.
Ador, in special finalul scrisorii. Nu e magnific? Am ingrosat unele parti, pentru ca, dupa cum ati observat, acolo sunt DEFINITIILE dragostei. Cine zicea ca nu gaseste definintie, nu a iubit, nici n-a simtit, doar a vrut sa-si impresioneze partenerul/a. Cate bucurii ne aduce dragostea si cati, din noi, isi bat joc de ea, orbiti de ochii societatii, cum ca ar rade daca te-ar vedea fericit, alaturi de o persoana "sluta", "urata", etc. fara sa realizeze ca tu nu ai vazut prin fizicul ei, i-ai vazut sufletul si prin frumusetea aceea, nu ti-a mai trebuit nimic. Asta e dragostea! Trece, invinge toate. Se arunca prin toate, e mai presus decat toate. Asta e dorinta dragostei: fericirea.
De ce ne-a pus Hugo dragostea si Dumnezeu alaturi? Pentru nunta? Nu! A pus asa, pentru ca numai dragostea se poate asemana c-un lucru divin, doar ea poate face asta, sa simta, sa atinga, sa te calmeze, sa-ti fie alaturi, iar pe tine te lasa sa-i patrunzi in taina.
Dragostea nu tine cont de fizic, nu tine cont de comentarii, cateodata nici de sex nu tine. A fi iubit si a iubi inapoi, nimic numai conteaza! Ai deja totul, fara sa ai nimic. Esti fericit/a!
Scrisoarea chiar merita citita toata, nu doar partile subliniate de mine, sensibilizeaza si te pune la meditatii. Eu sunt total de acord cu ea, am citit-o pana acum de 3 sau 4 ori si nu pot zice la ceva de aici "nu, nu e bine" pentru ca toate sunt corecte, ca si cand as fi scris eu lucrurile acestea, ca si cand autorul mi-a citit gandurile. In dragoste pui mai presus de tine, persoana iubita si nu te lasi orbit de egoism, ganditu-te la tine. Dai totul, fara sa vrei nimic. Nu e un comert: te iubesc pentru ca ma iubesti. E un motiv: te iubesc pentru ca te iubesc. Asta e dragostea.

P.S.: Scuze ca m-am intins atat, acuma inchei ca nu ma lasa blogul si da citatul acela despre dragoste e din cartea lui Victor Hugo, inainte de pagina 400, Mizerabilii. Scuze pentru atatea ps-uri, dar nu am stiut alta cale de a explica totul.

Acuma, ca sa-nchei si cu ceva amuzant: Am plecat de la biblioteca cu colega mea si am luat-o la o scurta plimbare. Pe unire/ bulervard, era un baiat cu tricou verde, pe care scria "Blow job is better than no job" si eu am inceput sa zic "loool, n-as purta asa ceva in public", colega mea se intoarce si ma intreaba "da ce inseamna blow job?", dupa ce i-am explica, a ramas ceva in genu O______o si eu am inceput sa zic "sa-l intreb daca e interesat sa-i ofer?:->" la care colega "devii mai crazy pe zi ce trece" lol :)).
Apoi am mers mai incolo si am ajuns la teatru, unde m-am mirat ca e deschis, in timpul saptamanii. Acolo, am intalnit-o pe fosta mea diriginta [cl 5-7] si m-am oprit s-o salut si sa vorbesc cu ea. Ia ghiciti ce? Mi-a luminat ziua <3, parca mi-a asternut o raza de soare.

Cam atat. CHUUU~~~! Sper ca v-a placut si in viitorul post, va fi titlul "Botosani, why you?" vei intelege ca e titlu cu doua sensuri :P. Numai sa-mi fac timp :-?! P.S.: Ideea m-a inspirat profu de muzica. Gata, tarziu: chuuu~~!