Ce inseamna sa fii poet?

Titlu nu-i nici sugestiv, nici nesugestiv, am doar o pasa in care vreau sa ma descarc, ca sa-mi pot aminti peste ani cum m-am consumat cu multe chestii, chiar daca stiu ca atunci ma voi consuma cu altele.
Stau si ma intreb uneori, de ce au devenit oamenii asa nepasatori, sau cum zic ei, atat de "realisti"? Ralisti MY ASS!!
Cu cat devin mai mult in "realitatea" asta pe care ei singuri si-o formeaza, in propriul lor sindrom, cu atat se indeparteaza mai mult de sentimente. Incep sa cred despre unii, a caror nume nu vreau sa le dau si oricum nu vreau sa ii critic, sau sa se simta.... ca nu vor iubi vreodata, tocmai din cauza acestui stereotip creat de ei. S-a zis ca dragostea tine doar la inceput, ca iubesti o perioada si apoi iti trece. Cand am auzit am ramas WTFFF??? THAT ISN'T FUCKING LOVE, FUCKING GODDAMNIT! Pentru a iubi si a fi iubit, trebuie mai intai ca tu sa stii ce inseamna. Nu trebuie sa te iei dupa aparente... Sa fim seriosi, daca te iei dupa fizic, respectiva persoana peste 20 de ani, imbatraneste, albeste, se zbarcesti si chelese.. si huh? cu ce ramai daca te-ai luat cu el sau ea dupa aparente? Cu o mareee [beeep]. As spune un cuvant frumos, la ce stare am acum, dar nu ma tine ><.
Daca l-ai luat pe respectivul/a pentru bani... tot o aia ai rezolvat. Nu numai ca dai dovada de un materialism tampit, dai dovada si de faptul ce fel de persoana esti tu. Hai sa fim seriosi.. ce naiba faci cu banii? Ii vei lua cu tine in sicriu? Nu! Ai dat la o parte o viata fericita pentru bani? Banii aduc fericirea? Luand-o logic, imagineaza-ti pentru o clipa ca ai o multime de bani, ai mers peste tot in lume, ti-ai indeplinit toate dorintele si inca mai ai bani. Ai 18 ani, sa zicem ca faci astea pana la 26 de ani... apoi pauza, ca deja le-ai facut.. si ce se intampla? Intrii intr-o stare de monotomie, plictiseala, fara chef de viata... iti chemi singur moartea, desi ea nu vrea sa vina si daca nu ai intalnit iad pe pamant, pana atunci, atunci il vei intalni. Nu-i asa ca e trist? Nu ar fi mai distractiv sa te lupti pentru bani toata viata? Ca sa nu te ia starea aceea. Sau daca ti-ai gasit persoana, sa munciti amandoi din greu, uite cat de aproape de cheia fericirii ai fi.
In cele din urma, ai luat-o sau l-ai luat, pentru animalul feroce ce ii la pat. Zauu ajungi , intr-un anume moment, sa te plictisesti si de asta. Daca le incerci pe toate, vei spune ca le-ai facut deja si ajungi intr-o stare unde nu-ti mai trebuie nimic si din nou, ne intrebam de unde vin sinuciderile, "c atata se omoara prostul ala?" ca sa citam publicul. La urma-urmei, placerea trupeasca e pentru obsedati/e si are si ea perioada ei, pentru a nu cauza suferinta[in caz de prea devreme]. E mai bine sa te gandesti la altii, mai mult decat la tine... Pe mine ma impaca, mai mult, zambetul altui om, decat zambetul meu... pentru ca ma simt bine, daca fac bine... daca nu fac, ma intreb tot timpu "ce-ar fi fost daca...?" si desi pare o intrebare simpla, nu poti avea idee, cat de dureroasa e.... Daca persoana iubita, a plecat intr-un loc indepartat, si tu ai lasat-o... Nu e groaznica aceasta intrebare, in acest caz? "Ce-ar fi fost daca as fi oprit-o? Daca i-as fi spus: nu pleca!!" Un adevarat iad.
Daca o ruda apropiata, si-ar fi dat duhul chiar imediat dupa ce ti-ai cerut tu iertarea, e tot la fel. "Ce-ar fi fost daca nu mi-as fi cerut-o? Poate ar mai fi trait.. sau poate inca era in coma, dar era vie." Alta teroare.
Si as mai putea da exemple neinfinite si care de care mai dureroase, dar am prea multe sa zic si nu vreau sa ma opresc la secventa "ce-ar fi fost daca?"
Azi, cand ma plimbam cu un amic, am trecut prin Centrul Vechi, ce a devenit atat de modern, trecem pe langa statuia, unde trebuia sa fie un parc si am inceput sa plang cand am vazut numai ciment acolo, ciment peste tot.... am plans ca a disparut minunatul spatiu verde. Dupa cum zic si in versurile mele "As iubi natura si cand e sincera si cand minte/Caci cu ea am sa reglez mii de cuvinte". Exact, fiecare om se poate confesa naturii si daca privesti atent, ea chiar te asculta. Stiu, pare nebunesc, pe moment, dar nu e asa. Adica, mergeti la padure, soptiti-i naturii ce va macina... veti simti o briza a vantului ce inclina copacii, un sunet de rau care te asculta si o raza de soare care te mangaie. Totodata, niste pasari ce incearca sa te inveseleasca. Te calmezi in felul asta! Da, eu meditez cu natura, tot ce am nevoie si ce-mi trebuie.. si nu e normal? Adica, nu asta inseamna un suflet de poet? Sa-ti faci griji pentru lume, sa te imprietenesti cu natura, amanta ta sa-ti fie rima si sfatuitorul tau: versul, iar in jur sa vezi doar ce-i bine, sa simti cu sufletul si nu cu creierul. Imi pare rau ca eu gandesc cu sufletul si nu cu creierul, chiar foarte raauu... dar HELLL at this I WON'T FUCKING CHANGE!! Nu am nevoie de-un om "realist", ce gandeste cu "numerele" vietii si isi planuieste din 'nainte viata. Eu cred in destin si stiu ca ziua de maine ma va surprinde, iar, in cea de azi, voi zambi... pentru ca poate fi mai rau, oricand poate fi mai rau... si viata trebuie sa te bucuri de ea, caci viata e una si doar daca vrei tu, ea e rea. Ahaha cred ca mi-a iesit flacara inspiratiei pentru o poezie :)).
"Ce inseamna sa fii poet?" Din conceptia mea, nu a insemnat niciodata sa critici, a insemnat intotdeauna sa simti si sa apreciezi. Sa nu fiu un om inteles gresit. Ma refer la faptul : nu criticati pe cei care nu respecta mediul, dati-le exemplu si nu va luati dupa ei, nu criticati pe oamenii infumurati/rai/fitosi... viata poate fi grea, si poate ea e motivul pentru care sunt asa, nu criticati un om, dupa cum se imbraca, fiecare om, are in sine, acel lucru care ne spune "vreau popularitate", "vreau sa fiu remarcat". Chiar daca zic unii ca nu... hai sa fim seriosi, de cate ori nu ne-am intrebat "cum ar fi daca as avea 15000 de prieteni?", "cum ar fi daca eu as fi in centrul atentiei la bal?", "cum ar fi daca m-ar aprecia toata lumea?", "cum ar fi?"
Vreau sa inchei, desi poate mai am de spus, dar nu mai gasesc nimic acum.
Vreau sa multumesc persoanelor care m-au sustinut si mi-au fost intotdeauna alaturi, chiar daca drumul pe care il alegeam era in mod clar gresit. Multumesc prietenilor! Multumesc ca ati fost acolo cand am avut nevoie si cand am fost in culmea fericirii!
Nu vreau sa ma pregatesc pentru moarte, daca asta v-a trecut prin minte :))), vreau sa ma pregatesc de-o lumina, vreau sa gasesc oameni care sa gandeasca si sa simta la fel ca mine. As vrea ca oamenii sa nu uite ca inaintea ratiunii s-a nascut sentimentul. Cand ai aparut pe lume, prima oara, nu ai zis "2+2=4", ai zis "ooaa". Prima data, poate fi mereu prima data, poate fi prima data cand iubesti, prima data cand descoperi ceva, prima oara cand vezi cu ochii sufletului si nu cu cei ai mintii.
V-am zis, am o fire sensibila si chiar nu mi-e teama sa recunosc. Ma mandresc cu ea.
Facand si o paranteza la actori, prima oara au fost oameni, s-au nascut si ei cu lacrimi, emotii, rasete, trairi, la fel ca noi toti... ei cand NU sunt pe scena, nu-si mascheaza trairile, se ascund doar de indiferenta asta a lumii... si credeti-ma ca omul care se inchide in el, e mult mai dezavantajat decat de cel care se elibereaza/deschide, pentru ca isi maresc sentimentele pana in punctul in care "explodeaza" si ajung intr-o stare greu de controlat, dar POT REVENI...!!
Pesimismul si optimismul sunt doar 2 termeni pusi in antiteza. Nu sunt nici in pesimism, nici in optimism acum, sunt la capatul gandurilor, capatul ala care se intreaba 'ce se va alege cu cutarica si cutarica'.
Se mai spune ca trebuie sa gandesti, inainte de a vorbi pentru a NU deranja pe altii, II poti deranja si fara sa-ti dai seama, cu logica si ratiunea ta, cu ochii tai orbi de societate.
Faceti-va propriile gandiri/idei, dar nu luati partea negativa, o combinare cu cea pozitiva, iese "perfectul".
Revenind la prietenii mei, cateva urari: fiti fericiti, numai de bine si multa sanatate, fie ca viata sa va dea de toate: prietenie, fericire, iubire si sa va tineti numai de bine. Stay the way U are...
Urari pentru persoanele cu care vorbesc [pe mess, la telefon, sau alte cai]: Nu uitati, ziua de maine e infloritoare, dar ziua de azi dispare, apreciati-o cat dureaza...Carpe Diem [Traieste clipa!]... nu cautati in lume, secrete care nu va trebuiesc, pierdeti si misterul si oricum nu va va ajuta indiferent. Sper ca viata din viitor sa va dea toate ce nu ati avut.
Pentru persoanele cu care m-am certat si care s-au interesat mult-prea-mult despre mine: FUCK YOUU!! Ca nu puteati dormi bine la noapte din cauza asta :|. Zau, mie viata imi merge in continuare, fara sa stiu ce faceti voi si daca ajung in "indiferenta" fata de voi, persoana vinovata nu-s eu, ci voi. Sunt un leu [zodie], ce arat bland in fata, dar atac rau la spate. Notati bine! Nu ca unii nu ati fi trecut prin astea.
Tot pentru persoanele cu care m-am certat si care le-au durut sa se bage unde nu le fierbe oala: Traiti bine si sanatos si sper ca intr-un viitor apropiat, sa va deschideti ochii si nu ma refer dimineata, cand va treziti. All 'za best!
Intr-adevar planuiesc sa dispar, dar nu vreau pe nimeni sa isi faca griji, vreau sa merg in lume, fara tinta, ca sa o vad cum e. Suna prostesc acuma, dar prostesc mi-au sunat toate pana am zis ca pot si chiar am putut si stiu ca oricand o pot lua, de l-anceput.
Acuma, adunati propozitiile ce rimeaza... si vedeti ce v-a iesit... Ce inseamna sa fii poet? E titlul poeziei!